Toata lumea are un jurnal, de ce nu as avea si eu unul!? dar ce sa scriu in el? Sa-mi scriu toate trairile de zi cu zi, sa-mi scriu toata problemele, toate gandurile!? Oare cine ar avea timp sa citeasca atat? La baza lui jurnalul trebuie sa fie povestea ta secreta, o poveste a vietii tale pe care sa o stii doar tu.. insa se pare ca toti cei care fac un astfel de jurnal il fac pentru ceilalti, il fac cu gandul ca intr-o buna zi cineva o sa il descopere, o sa il citeasca, si o sa spuna... “vai.. uite ce om a fost”. Sincer eu nu vad rolul unui jurnal. De ce sa scriu in el ceea ce simt eu sau ceea ce gandesc? Nu pot oare sa exprim asta in mod direct!?
Cred ca noi nu suntem ceea ce reprezentam in cuvinte sau in vorbe. Noi suntem ceea ce reprezentam in faptele noastre. Omul nu este ceea ce poate face ci ceea ce a apucat deja sa faca. Acesta este principiul meu. Jurnalul mi se pare un instrument de consolare pentru oamenii frustrati, oameni care nu sunt in stare sa traiasca ceea ce simt, sa puna in practica ceea ce gandesc, sa se exprime in mod direct. Practic oamenii inchisi intr-o carapace... de hartie.
Am cunoscut oamenii care au studiat foarte multe carti, printre ele si jurnale ale unor oamenii celebrii. Erau atat de captati sa citeasca astfel de lucruri incat toata viata au trait-o citind. Nu au stiut niciodata a face nimic, nu au facut niciodata nimic, insa aveau un jurnal impresionant... Ma intreb, oare la ce i-au ajutat!? In jurnalul lor am regasit numai frustrari.. au trait o viata plina de frustrari. Au cautat evadarea sau consolarea in carti sau in foile de hartie iar la un moment dat s-au dus. Ce au realizat in viata in afara de acele hartii!? NIMIC. Asadar de ce este atat de important pt. unii jurnalul personal? Vad ca a devenit o moda. Pt mine nu este decat un instrument al unor oamenii care nu pot exprima liber ceea ce simt si care de multre ori reflecta partea negativa a vietii decat cea pozitiva, ducand de altfel la o prelungire a depresiei si mai putin la o crestere a sentimentului de fericire.
Si pentru ca este la moda, mi-am propus sa imi fac si eu un jurnal
JURNALUL MEU:
• 09.06.1981 – prima mea zi printre voi, sentimente confuze, atat bucurie cat si tristete fara sa imi dau seama ce exprima.
• azi – experimentez aceasta viata fascinanta invatand atat bune cat si rele si deasemenea facand atat bune cat si rele, si daca trebuie sa las ceva in urma mea... voi lasa produsul gandurilor mele reflectat in fapte concrete, ci nu doar ganduri pe o hartie.
Florin Bughirica.
today
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Sfatul si parerea ta pot fi utile. Implica-te!