Ne dorim a fi intelesi.. dar stim a intelege!?

      Abia am venit de afara, am intrat pe usa, am facut un dus, am mancat si apoi m-am pus in pat unde laptop-ul deja era conectat la facebook :)
     Arunc o privire si imi sare in ochi o postare a unui prieten virtual, care isi exprima starea dezolanta in care se afla, stilul de viata care nu mai aduce nimic nou.. si depresia visavi de faptul ca oamenii nu sunt capabili sa il inteleaga, insa in tot acest timp motanul sau il priveste bland cu fata trista in timp ce el plange.. intinzandu-i labuta ca si o oferta de sprijin.
      Nu este doar motanul lui cel care ii intelege tristetea.. ci si "animalul" din mine... insa nu ar crede asa ceva.. si sunt si prietenii lui care il inteleg.. si iarasi momentul arata ca nu intelege asa ceva, si ma intreb, de ce? Constat ca fiecare dintre noi.. atunci cand avem nevoie de afectiune.. cand avem o problema si vrem ca cineva sa ne fie aproape, cand vrem sa fim iubiti si nu suntem PENTRU CA NU LASAM, dam vina pe altii! Intodeauna si intodeauna altii.. De ce altii!? Vorbim de faptul ca cei care am dori sa ne iubeasca ar trebui sa o faca neconditionat.. vorbim de iubire neconditionata.. insa cu toate acestea ne implicam cat mai mult ratiunea in iubire. Cum vine asta!?
     Vorbim de iubire neconditionata adica.. avem pretentia ca cel/cea ce ne iubeste sa o faca, asa cum o face motanul acela, cu minusurile si plusurile noastre, cu oscilatiile sau labilitatile noastre emotionale sau psihice.. si tot ce ne apartine, insa cand ne gandim la persoana careia ii cerem sa ne iubeasca la acest mod, ratiunea ne spune: peroana iubita trebuie sa fie...., trebuie sa arate...., trebuie sa aibe...., trebuie sa accepte..... etc.. adica O SUMEDENIE DE CONDITIONARI!
     Eh.. deci fericirea noastra nu lipseste din prisma unei iubiri neconditionate din partea cuiva, ci vine prin insasi conditionarile din mintea noastra. Asadar.. inainte sa imi intreb motanul: motane, tu de ce poti sa simti cand sunt trist, si sa fii alaturi de mine mereu si oamenii nu pot? inainte sa imi spun mie ca oamenii nu pot iubi neconditionat, trebuie sa imi pun mie o mare intrebare: OARE EU POT, IUBESC NECONDITIONAT!? Raspusnul la aceasta intrebare va fi raspunsul nefericirii mele. Eu am de ales, daca vreau sau nu sa fiu fericit. NIMENI NU VA ALEGE ASTA PENTRU MINE VREODATA.. si fericirea nu vine din exterior.. Deci nu au vina prietenii ca nu ma inteleg.. si alte bullshit-uri de genul.

    So... prietene virtual... Motanul tau, ca oricare alt animal, isi accepta stapanul, fie ca este urat, fie ca este prost, fie ca este surd, chior, schiop.. olog... PENTRU CA NU ARE RATIUNE CARE SA CONDITIONEZE. TU POTI!?
Acesta este raspunsul meu la intrebarea postarii tale " De ce mishu, un animal, ma intelege si oamenii nu pot?"

MOTTO: Cand esti nefericit, gandeste-te la cate nefericiri ai creat la randul tau. Cei care spun "nu-mi pasa"  nu sunt demni nici de a ii intelege un animal.

Ratiunea ne-a fost data pentru evolutie si emancipare ca rasa umana. Trebuie sa o folosim in tot ceea ce este legat de viata noastra materiala. Cand iubesti.. insa trebuie sa o simti fara a implica ratiunea, fara a avea un set de reguli predefinit al persoanei iubite, caci altfel este o iubire platonica, oportunista.. si care evident slujeste celor enumerate mai sus.

.

gandurii ratacite... vorbe ale sufletului meu.

        Ia-ma cu tine, alearga-ma.. eu te alerg de mult! Prinde-ma de mana, rataceste-ma, eu ratacesc de mult. Strange-ma in brate, iubeste-ma, eu iubesc de mult! Fii acolo unde sunt si eu.. eu sunt acolo de mult... Fii cu mine... Eu si Tu.. un intereg! Suflet pereche..
--------------------------------------------------------------------------------------------
        Devenim cu adevarat liberi.. numai dupa MOARTE! Pana una alta suntem prizonierii mintii noastre adeseori bolnavicioase!

--------------------------------------------------------------------------------------------
        Daca-mi spui ca imi iubesti sufletul atunci la ce ai nevoie de al meu trup?!

--------------------------------------------------------------------------------------------

        Nu este de vina cel care este frustrat, cat este de vina cel ce frustreaza. Am spus-o si o sustin cu tarie! Aud multe voci, de oameni culti, care se pretind foarte intelectuali spunand in dorinta de a face atac la persoana despre un X sau Y etc,, care-si da, avand acest drept garantat, cu parerea.. spunand " X este un frustrat sau X..Z...N.." sau "sunt niste frustrati"(pt grupuri) Dragi oameni cul...ti, eu ca simplu om va rog, inainte de a afirma asa ceva in fata unei societati, care aveti pretentia sa fie educata si sa va inteleaga, sa consultati mai intai dex-ul! Vina frustratului intervine atunci cand din frustrarea sa devine complexat si slab ca persoana. In rest.. NU ESTE O GRESALA SAU UN LUCRU RAU a fi frustrat.. este un lucru ce se intampla pentru ca unii o fac. A fi un om destept nu inseamna musai a fi drept! F.B

--------------------------------------------------------------------------------------------

       Sunt oamenii pe acest pamant care nu au picioare sa mearga, care nu au maini sa poata imbratisa, care nu au ochi sa poata vedea sau grai sa-si poata rosti vorbele. Omule, indiferent cat de greu iti este in viata.. atata timp cat le ai pe toate acestea.. lasa arogantele si imparte celor din jur bucurie... dragoste.. caldura.. TRAIESTE!!!
--------------------------------------------------------------------------------------------
       Uneori e prea tarziu sa poti schimba unele lucruri care nu mai au cale de intors.. insa niciodata nu este prea tarziu de a te comporta altfel, de a fi optimist, de a te implica mai mult in lucruri in care nu ai facut-o, de a realiza mai mult! Voi continua sa zambesc pana cand moartea-mi va lasa zambetul incremenit acestui pamant.. De unde venim exact.. si unde ne ducem.. nimeni nu stie! Vom afla fiecare la randul nostru.

--------------------------------------------------------------------------------------------
        Nu-mi spune ca ma iubesti! Nici eu nu o sa-ti spun asta, insa nu inseamna ca nu se intampla! Vreau doar sa lasam faptele sa curga, atitudinea, comportamentul, sinceritatea... inseamna mult mai mult. Sa cautam a spune vorbe pentru ceea ce nu putem simti! Suntem impreuna, cu sau fara cuvinte, iar asta este cel mai important!

--------------------------------------------------------------------------------------------
Ninge si fiecare fulg de nea imi mangaie obrazul
ceea ce pare a fi o lacrima este de fapt o stea
O stea de gheatza ce-mi alina cum tu nu stii sa o faci, necazul
substituind dragostea din partea ta.
                     ***
... Te uitii cum pomii greu atarna
impovorati de zapada-i rece
la fel si inima-mi suspina
pentru ca a ta de langa a amea a decis sa plece.
                     ***
Oriunde si oricate anotimpuri voi strabate
oricat de bine sau greu imi va fi si inima-mi va bate
si chiar atunci cand imi voi lasa pamantului trupul meu
te voi avea in suflet pe tine.. mereu.
---------------------------------------------------------------------------------------------
      Consider ca, atata timp cat omul nu-si poate depasi subiectivitatea, si nu accepta un spectru mai larg de viziune, orice sansa de evolutie a acestuia este pe jumatate compromisa!

...conditia umana...
---------------------------------------------------------------------------------------------
     Caracatita nu-si arata niciodata capul, dar te lovesti in fiecare zi de tentaculele ei!

---------------------------------------------------------------------------------------------
     Atunci cand reusesti ceva, fii fericit. Atunci cand nu reusesti ceva fii calm si linistit. Atunci cand pierzi ceva, fii trist si doar atunci cand se intampla ceva rau, plangi de suparare!

Teama de Dumnezeu

    Foarte multe religii ne spun si ne invata ca singurul lucru de care ar trebui sa ne fie teama in aceasta viata este Dumnezeu. Se spune ca nu trebuie sa iti fie teama de nimic altceva, si ca atata timp cat exista teama fata de Dumnezeu exista si credinta fata de El.
    Pe acest considerent foarte multi oameni comit fapte nelegiuite sau care dauneaza semenilor lor, afirmand ca tot ceea ce fac fac cu teama de Dumnezeu si ca daca gresesc Dumnezeu este singurul in masura sa ii pedepseasca. Deasemenea "teama" aceasta fata de Dumnezeu ii fac sa creada despre ei ca sunt oameni drepti si credinciosi comitand fel si fel de lucruri ce pot provoca rau mediului.
   Parerea mea este ca aceasta conceptie este total eronata, desi exista si astazi in mase destul de mari. In viziunea mea, si culmea si multe religii spun si atesta acest lucru(desi te indeamna sa iti fie si teama) Dumnezeu este IUBIRE, LINISTE, SMERENIE, IERTARE PACE SI INTELEPCIUNE. De aceea nu cred ca de Dumnezeu ar trebui sa ne fie teama. Cum ar putea sa-ti fie teama de Pace? sau de Iubire? sau de Liniste!? Cred ca cei, cel de care ar trebui sa ne fie teama suntem chiar noi. Ar trebui sa ne fie teama de nesabuintele noastre, de slabiciunea sufletului si a mintii ce se lasa usor intinata si ispitita de ce este mai placut trupeste insa mai rau sufleteste. Dumnezeu nu este ceva de care sa iti fie teama, ci ceva pe care sa iubesti, si caruia sa I te rogi pentru a putea avea aceiasi iubire in suflet.
   Deasemenea vorbele in popor spun ca Dumnezeu ne face fiecaruia "judecata de apoi" dupa faptele si cugetele noastre. Totodata exista o vorba care spune ca "Omul este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu" evident se refera la o alura spiritual-energetica si nu la transpunerea noastra in materie.
   Deci daca Omul este chipul si asemanarea Lui inseamna ca Omul se poate judeca singur. Si in aceasta privinta pot spune ca modul de gandire etalat mai sus este eronat. Noi suntem cei care ne judecam, Dumnezeu este cel care ne poate ierta.. si care iarta in functie de judecata pe care noi ne-o facem. De aici trebuie sa retinem ca Dumnezeu nu ne poate ierta noua ceea ce noi nu ne putem ierta, chiar daca semenii nostri ne iarta. Suntem propii nostri judecatori.
    De ce am considerat sa scriu acestea!? Datorita faptului ca tot mai des aud in motivatia faptelor unor persoane ca justificare a faptelor exact aceasta erijare in sintagmele verbal-moralistice(non) de genul:
 "Eu cred in Dumnezeu" (dar oare in el ca om crede!?)
"Nu imi este teama decat de Dumnezeu" (dar oare de el ca om si de actiunile sale ii este!?)
"Exista un Dumnezeu si daca am gresit el ma va judeca\ierta" (exista aceasta convingere!?)
  Revin la a spune ca in viziunea mea Dumnezeu este nemarginita iubire, intelegere, iertare si intelepciune" este apa vie care anima aceasta viata umana si spirituala. Noi suntem cei care ne pedepsim si de care ar trebui sa ne fie teama. Nu trebuie sa ne temem de Dumnezeu ci de faptele si gandurile noastre deoarece ele genereaza evenimente pe orice plan. Inainte de a spune ca acordam o credinta mare lui Dumnezeu cred ca ar trebui sa acordam o mare atentie faptelor si atitudinii noastre, sa ranim mai putin, sa iubim mai mult, sa iertam si sa cautam sa compensam acele fapte ireversibile din viata noastra cu lucruri care sa ne aduca linistea si pacea sufleteasca.  Dumnezeu ne va da ceea ce noi oferim, insa inzecit.
   Viata este exact ca o afacere. Daca stii sa investesti corect, sa ai grija la actiunile tale, si sa le pui in practica cu intelepciune si toleranta fata de mediu, aceasta devine sigura si profitabila pe termen lung, oferindu-ti mult mai mult profit decat ai investit.

Fiti drepti, comportati o atitudine adecvata in relatiile cu natura si semenii vostrii si dupa aceea puteti spuene cu tarie " EU CRED IN MINE, EU CRED IN DUMNEZEU"   Asa sa fie!

11-11-11

    Astazi 11-11-11 pentru mine este o zi sfanta, cum de altfel va fi in fiecare an. Cu cinci ani in urma tatal meu m-a parasit pe mine si familia mea, cu sau fara voia lui, plecand in eternitate. Se spune ca nu este loc de regrete, ca nu este loc de iertare,, cand totul déjà s-a petrecut, ca totul este tardiv. Imi asum aceasta tardivitate.. si astazi, imi permit sa-i spun tatalui meu cateva cuvinte:
Tata, stiu ca indiferent de ceea ce ai reusit in viata, ai vrut sa faci mult mai mult, si ca daca ai clacat ai facut-o pentru ca durerea ta era foarte adanca sa ne vezi atat de tristi cu neajunsurile noastre. Drept urmare.. imi cer scuze pentru fiecare clipa in care te-am blamat si te-am criticat pentru atitudinea ta si lipsa de reactie, cand de fapt vinovati eram noi, ca nu stiam sa ascundem tristetea fata de tine, cand de fapt noi am fost cei slabi care te-au slabit pe tine. Imi cer iertare tata pentru acele moment grele in care te-am lasat singur si apoi ti-am reprosat, pentru faptul ca nu te-am ascultat indeajuns sa-ti aflu sufletul.. si totusi.. l-am aflat dar prea tarziu. Ti-am spus acestea tata, cu oarecare doza de tristete, si le-am spus in fata a sute de oameni, insa sa stii ca voi fi mereu vesel.. si voi lupta pentru acele lucruri pe care ti le-ai propus si tu. Sunt sigur, ca de acolo unde esti acum, esti langa mine si m-ai sprijinit la fiecare pas facut corect, la fiecare lupta castigata, si la fiecare eveniment marcant al vietii mele, si stiu ca o vei face in continuare. Drept urmare. nu-mi pun problema ca nu vom reusi. Desi nu esti aici tata.. TE IUBESC.. iar aceasta zi iti este dedicate tie! Fie ca acolo unde te afli, sa ai parte de iubirea, linistea si pacea, pe care nu ti-a putut-o oferi viata de aici!

Recesamant 2011

Hai sa mai dovedim odata cat suntem de...

Tot aud pe la divesre persoane spunand " NU VA DATI CNP-ul CA NU ESTE BINE!" legat de formularele de recesamant. Hai sa vedem, imi poate explica cineva de ce completarea CNP-ului pe acel formular imi poate crea probleme!?!?!
Eu cred ca raspunsul la unele intrebari ar putea sa imi aduca de exemplu o extraimpozitare(desi nu cred ca este cazul) dar CNP-ul!? cu ce ma afecteaza!?
Hai sa incepem cu inceputul despre acest CNP. CNP-ul, Codul Numeric Personal este un cod acordat se statul in care te nasti pentru evidentierea ta in actele oficiale cat timp esti in viata(si nu numai). Se numeste Cod Numeric Personal nu pentru ca iti apartine si este STRICT SECRET(un kkt) ci pentru ca ajuta la identificarea PERSOANEI-- de aici.. personal.
Deci acest CNP pana la urma statul ti-l atribuie si fie ca vrei sau nu sa il furnizezi, el exista in baza de date a evidentei populatiei si poate fi furnizat oricand oricaror institutii ale statului.
Fie ca il oferi sau nu, statul stie care iti este CNP-ul, dupa detalii precum :DATA NASTERII/ADRESA/NUME SI PRENUME. asadar ce este cu toata prostia asta!?
Ne este atat de usor sa dam cartea de indentitate la camatari, sa dam cnp-ul la contractarea de servicii, la banca, la formulare de concurs.. si spunem ca NU TREBUIE SA IL DAM LA RECESAMANT!?! Cat de batut in cap sa fii sa crezi ca daca nu il dai nimeni nu va afla de tine!?
Oricum.. cei care tremura la gandul ca li se cere CNP-ul pot sta linistiti. INS-ul a anuntat oficial ca nu este obligatoriu, si este logic, deoarece il pot afla oricand :)).
Despre recesamant.. este bine sa participi, insa sa ai grija ce declari, pentru ca in functie de ceea ce declari statul poate produce schimbari, mai bune sau mai putin bune! Deci atentia noastra trebuie orientata pe continutul intrebarilor si al raspunsurilor. Deasemenea nu vad un lucru rau intr-un recesamant, el este necesar pentru a evidentia atat starea sociala a comunitatilor cat si unele probleme, dar nu exclud si o extraimpozitare daca aceasta arata ca se poate, de aceea zic.. atentie la raspunsuri;)


Ca si istoric, recesamantul prima oara este atestat prima oara pe timpul imperiului Persan cu 500-499 ani inainte de Hristos. Pentru cei mai crestini cateva recesamanturi au fost evidentiate si in Biblie.. unde descrie un recensământ care avut loc când Moise a scos pe israeliteni din Egipt. Un alt recensământ efectuat mai târziu, organizat de regele David al Israelului se referea la "numărarea populației" implicând retribuția divină. Un recensământ roman este de asemenea menționat în unul din binele cunoscute pasaje ale Bibliei și anume în Evanghelia lui Luca. Asadar.. nu inteleg de ce va spun preotii in Biserica acum sa nu participati asa cum trebuie.
Nu suntem singura tara in care se efectueaza un recesamant! Deasemenea in Romania pana acum au mai avut astfel douasprezece recesaminte.
Este obligatia noastra morala ca membru al societatii sa contribuim la acesta. Nu dorim.. atunci nu avem decat sa ne extragem din societate si sa fugim in jungla, acolo cu siguranta nu va mai veni nimeni sa intrebe de noi ;)
Succes la recesamant! Un om intelept va sti intodeauna sa evite lucrurile ce ii pot genera rau participand activ. Un om slab va scoate intodeauna prostii pe gura!


Si DA, organizarea acestui recesamant a fost execrabila, insa asta nu disculpa mentalitatea inadaptabila si necooperanta a cetateanului, la o adica.. totul in viata inseamna risc!


.

Dezamagire in prietenie.

Un prieten daca stie sa iti fie prieten, nu trage cortina norilor deasupra ta atunci cand pentru tine este soare.. ci trage cortina de deasupra ta atunci cand norii sunt cei ce te urmaresc. Din pacate asta o fac... spunand "TOTI SUNTE-TI LA FEL" asta spune un prieten, fara sa aibe habar despre ce este vorba.. crezand totusi ca el le stie pe toate, spunand ca este obiectiv desi cuvintele sale sunt pline de subiectivitate si raportate la propia-i experienta. Este greseala mea ca aleg de fiecare data sa inteleg pe oricine.. si ca dau o sansa tuturor care au oarecare labilitate emotionala si psihica. Este greseala mea ca acord respect acestor oameni, care ma improsca cu frustrarile lor, dar ii las sa o faca, poate doar asa se vor simti mai bine in viata. Poate acesta este stilul lor.. si au dreptul sa-l traiasca. Ceea ce nu inteleg ei, este ca si eu am dreptul sa traiesc dupa stilul meu. Dezamagit... dar trece :)







.

Din nou despre dragoste :)

          Cu cat citesti mai mult si mai divers, cu atat mai mult poti sa te regasesti ca si simturi si logica a gandirii in ceea ce descoperi. Multi simtim si gandim unele lucruri care insa, ne sunt greu de exprimat, pentru care inca nu avem capacitatea, sau pregatirea cultural- lingvistica necesara unei exprimari clare si coerente a ceea ce simtitm. In astfel de cazuri ne prezentam cu citate care se identifica perfect cu noi, cu gandurile noastre, cu principiile si emotiile noastre. Asta nu inseamna ca pentru a exprima ceea ce gandesti trebuie neparat sa citesti, insa cu atat mai minunat este, cand descoperi ca nu doar tu simti si gandesti asa, si mai ales, ai la indemana exprimarea corecta a ceea ce simti. 

          In continuare redau o parte din ceea ce simt eu, si am exprimat pana acum in altfel de moduri si cuvinte, si iata, o fac din nou prin Liviu Antonesei care a scris minunata carte, “Despre dragoste, anatomia unui sentiment” Va recomand cu caldura sa o cititi.

     1.       Exista iubire autentica doar acolo unde partenerii sunt dispusi sa primeasca servitutea voluntara reciproca, adica sa renunte la unele atribute ale suveranitatii personale in mod reciproc si, pe cat este omeneste posibil, echitabil, prin urmare simetric.

        2.     Daca renuntarea nu este reciproca, nu este vorba de dragoste cu adevarat, ci despre o manifestare perversa a dialecticii hegeliene dintre stapan si sclav.

     3.       Intrarea complice in “jocul lumii” (si prieteni, stil de viata, societate), ca efect al iubirii, este probabil cel mai frumos joc la care cineva poate participa. Si nu poate participa decat prin iubire. Prin iubirea omeneasca sau prin acel tip cu totul special de dragoste care este relatia mistica cu divinitatea.

    4.       Aceste forme ale iubirii sunt atat de asemanatoare incat nu este de mirare ca, adesea, se si confunda. Cati poeti adevarati n-au privit “chipul” iubitei, corpul acesteia ca pe epifanie?

    5.       In fapt, iubirea este chiar aceasta perfecta complicitate infinita, pe care o vom numi intimitate, ce succede recunoasterii calme. Cea din urma este rezultatul unei stranii intamplari ce devine, ce se transuma alchimic in fatalitate, prin insusi actul iubirii.

    6.       Desi devotamentul provoaca iubirea, fiind mai degraba efect, el este esential in mentinerea nestirbita a acesteia. In absenta devotamentului, iubirea este expusa riscului degradarii si, in cele din urma, disparitiei. 

    7.       Iubirea este, intodeauna, daca nu un echilibru perfect, pentru ca acesta ar insemna moartea, o tendinta spre echilibru. Sfarsitul sau este legat de dezechilibrele ce pot sa intervina in relatie, intre dimensiunile corporale si cele psiho-afective ale sentimentului, intre intensitatile cu care partenerii participa la sentiment etc.

      Indragostitii au o capacitate infinita de daruire(devotament), de a fi in perpetua atentie unul fata de celalalt. Aceasta atitudine provine din grija indragostitului de a nu ii face celuilalt rau, de a nu il rani, daca este posibil nici macar din greseala.  Inchisi in “lumea lor” neatenti adesea la lumea din jur, ei pot fi egositi fata de ceilalti, dar niciodata unul fata de celalalt. Un indragostit egoist fata de partenerul sausau partenera sa este o pura contradictie a ceea ce inseamna iubire si dragoste.

Materialisti vs profitori.

     De multe ori, oamenii, indeosebi prietenii afirma in anumite momente despre cei de langa ei ca sunt materialisti sau ca sunt profitori. Perfect de acord in toate situatiile. Dar sa vedem ce este gresit in asta.

Incep prin a etala in prima parte definitiile profitului si ale materialismului.

Profitul – reprezinta un folos material sau spiritual pentru cineva, un avantaj, un castig, un beneficiu si as mai spune eu.. o stare de bine.

Materialism –  despre un adept al materialului, un om preocupat de foloase materiale, de castig. Deci practic, materialismul este insusi un fel de profit, dar nu in totalitate.

M-am gandit sa scriu aceste randuri, deoarece, prin definitiile de mai sus, constat ca, aproape toti suntem materialisti si profitori. De ce spun asta?

1.           1.      Atunci cand suntem cu cineva, profitam de acest lucru, deoarece ne da o stare de bine, deoarece ne simtitm minunat cand ne strange in brate, deoarece ne simtitm excelent cand ne vorbeste, deoarece ne simtim in siguranta.. si multe altele..  Asta include atat partea profitului emotional sau spiritual(stare de spirit mai buna, nu neaparat la modul religios) cat si material. 

           Deoarece nimic din cele de mai sus nu s-ar intampla fara prezenta persoanei ca materie, nimic nu ar fi la fel de intens ca atunci cand te imbratiseaza, ca atunci cand iti vorbeste, ca atunci cand o privesti( pe el/ea ca materie)

2.          2.   Pentru ca suntem antrenati si invatati sa traim intr-o societate, toti avem nevoie de lucruri materiale, spiritual si emotionale, care sa faicliteze si sa simplifice , la modul pozitiv, existenta noastra.  La bazele unei afaceri stau castigurile materiale, acestea se numesc PROFIT, la bazele unei organizatii stau atat castigurile materiale, cat si cele culturale, spirituale.. care la randul lor se numesc PROFIT. La bazele oricarui stat, stau castigurile si foloasele materiale, culturale si spirituale care la randul lor se numesc tot PROFIT. Aceste lucruri sunt menite sa contribuie la dezvoltarea societatii, a entitatii individuale sau sociale, si la bunastarea si comfortul existential, inlcuzand toate laturile materiale specificie.

3.         3. Care este scopul pentru care ne angajam sa lucram pentru cineva?

   Deci enumerand cele de mai sus, concluzia este ca, majoritatea suntem materialisti, si TOTI urmarim profitul(asa cum este el definit). Si un calugar are nevoie de o chilie(materie) si urmareste un profit(spiritual)

Iubirea la randul ei urmareste aceste lucruri. Da, stiu ca suna ciudat pentru voi, dar ganditi-va. V-ati intrebat vreodata de ce va iubeste celalalt? Daca ati pus aceasta intrebare, cei care doresc sa eschiveze de latura si interesul material si de a afirma ca are oarece profit de pe urma voasatra, va raspunde “nu stiu” sau “ pentru simplu fapt ca esti” . La primul rapsuns intradevar se eschiveaza in continuare, dar NU, NU exista a iubi fara a sti de ce!”. La al doile-a raspuns subliniaza latura materiala, cat poate, si cea spirituala “ FAPTUL CA ESTI” faptul ca esti inseamna ca existi, a exista inseamna a putea fi definit intrucumva material(vorbele sunt latura a materialitatii).  Am spus ca Iubirea urmareste la randul ei aceste lucruri, dar nu doar atat. Iubirea nu urmareste doar sa capete, ci sa si ofere. Sa ofere din tot ceea ce capata, sa valorifice ceea ce asimileaza si sa ofere mai departe. Iubirea ajuta atat spre progresul material cat si cel spiritual. Evident ca pentru progresul material este nevoie de a implica si ratiunea.

   Suntem materialisti de cand ne nastem, si totul este un schimb, un schimb ce greu poate fi valorificat uneori. Cand ne nastem avem nevoie de aer, profitam de el, avem nevoie de lapte, suntem materialisti.

Aud des replicile “ma iubesti de nevoie” “ma iubesti pentru ca te ajut” “ ma iubesti pentru ceea ce am”. Hai sa fim seriosi, si sa recunoastem. Cati dintre noi nu facem acest lucru? Eu sunt fericit ca cineva sa ma iubeasca pentru ceea ce am, pentru ceea ce sunt, pentru ca pot sa ajut, pentru ca celalalt are nevoie de mine iar eu ii pot satisface nevoile. Pentru mine asta este un mod de a iubi! Sa fac tot ce imi sta in putere pentru binele persoanei de langa mine, atat moral, spiritual, cat si material. Sa o ajut sa progreseze, sa obtina profit si sa aibe un echilibru spiritual-material. De ce sa imi pun zece mii de probleme? De ce sa ma gandesc ca persoana respectica profita de mine? De ce sa nu actionez daca pot?  Au profitat multe persoane de mine, dar eu nu le acuz, si nici nu regret. Doar ma bucur ca la un moment dat al vietii lor, am fost in centrul atentiei, si am contribuit la dezvoltarea lor. Exista o vorba, “iubirea trebuie sa fie neconditionata” dar asta nu inseamna a fi lipsita de interese. Inseamna ca exista puterea de a decide daca tu nu mai iubesti pentru ca celalalt iti cere, ca poti inceta in orice moment sa iubesti fara sa explici in conditii de ce o faci, etc. Oricum, totul in viata este un schimb, dai material, te imbogatesti spiritual, dai spiritual, te imbogatesti material.. si tot asa. Cine vrea sa primeasca exact ceea ce ofera, va fi vesnic nefericit. Accepta ceea ce iti ofera viata, dar ofera celuilalt ceea ce poti!

Ganditi-va o clipa, ca poate vi se pare aberant ce spun eu despre iubire, ca inlcud acest termen in subiectul discutiei. De ex:

1.         1.     Parintii va vor iubii la fel de mult daca nu le oferiti ceva in schimb?

2.         2.      Prietenii va vor oferi la fel de mult daca ati fi altfel decat sunteti acum?

3.         3.     Voi, ati iubi la fel de mult pe cineva care nu v-ar mai fi aproape?

4.         4.     Seful va va “iubi” la fel daca deveniti neproductiv?

5.      5.    Dumnezeu este perceput ca o entitate binefacatoare, ingerii la fel. Diavolul este perceput ca o entitate raufacatoare, demonii la fel. De ce nu ii puteti iubi pe toti la fel!?!

Sper ca raspunzandu-va la aceste cateva intrebari, sa intelegeti substratul la care fac referire.

Si am cateva sfaturi pentru voi:

1.   Daca puteti ajuta pe cineva va rog sa o faceti fara a avea asteptari de la persoana respectiva( acesta se numeste ajutor autentic) Oferiti mai mult celui care nu cere.
2.  Daca ati ajutat pe cineva, nu ii reprosati ca nu va ajuta la randul lui. Nu intodeauna omul poate face ceea ce simte, si este dur pentru el sa fie condamnat si pentru asta. Tineti intodeauna cont de conditiile acelei personae. Fiti realisti.
3.   Este subanteles ca ajuti pe cineva “neajutorat” sa ai pretentia ca un “neajutorat” sa te ajute este absurd. Asteptati caci viata va va rasplati de la sine mai devreme sau mai tarziu. Sunt sigur ca in viata voastra, ati avut, si aveti parte de moment, in care se intampla unele lucruri neasteptate (negative sau pozitive) Ele nu sunt neasteptate, doar ca noi le asteptam din partea altcuiva si sunt rezultatele faptelor noastre la un anumit punct pe coordonata vietii.
4. Nu face un lucru din obligatie, daca simti ca nu vrei sau nu trebuie sa il faci.

5.            Atunci cand aveti posibilitatea de ajuta pe cineva, si nu doriti sa o faceti, ganditiva la momentele oportune voua, in care va priit ajutorul cuiva, si ce s-ar fi intamplat daca nu il primeati.

6.       Daca cineva va pricinuieste vreun rau, nu actionati voi spre a produce rau acelei personae. Lasati sa actioneze legea atractiei. Viata va raspunde(nu tine cont de timp) acelei personae. Daca insa va asumati voi acest lucru, legea atractiei nu va mai interveni asuprta acelei persoane, ci asupra voastra.

In concluzie, punctul meu de vedere este ca, NU ESTE RAU SA FII MATERIALIST SI PROFITOR. TOTI SUNTEM, SUNTEM OAMENI (MATERIE) SI AVEM NEVOIE DE MATERIE PENTRU EXISTENTA NOASTRA CA OM, conteaza insa masura si latura pentru care folosim aceste interese. Deasemenea nu razbuna un lucru rau ce ti-a fost pricinuit, pentru ca daca intervii tu asupra acelei pers.,  anulezi interventia vetii, care, va interveni apoi asupra ta!

Astept cu mult drag parerile si completarile voastre,

Florin.

Schimbarea trebuie sa inceapa cu noi. Societatea si asteptarile noastre..

Toti avem asteptari de la societate. Ne dorim legi mai bune, ne dorim un trai mai confortabil, ne dorim acces mai liber la diversitate si tehnologie. Si pentru ca orice societate, care ca atare este reprezentata ca fiind un mod organizat de existenţă si presupune existenta comunitară a unor indivizi articulaţi în ansambluri(grupuri) mai mult ori mai puţin persistente, este clar inteles ca fiecare dintre noi facem parte din ea. Deasemenea este foarte clar ca orice societate sub froma de ansamblu/grup are si un conducator al acesteia. La nivel global societatile sunt grupate pe tari, culturi, origini, etc, insa in principal pe tari(include si restul) al caror conducator este presedintele si guvernantii si in cadrul legislativ parlamentarii.

Ma rog, am spus cam mult cum vad eu societatea, care este un fapt real. De ce societatea si asteptarile noastre? Cu totii avem asteptari de la societate si le-am enumerat mai sus. Evident ca pentru ca societatea sa poata asigura minimele asteptari fiecare individ apt trebuie sa participe, sa tina cont de cerintele societatii si sa le armonizeze cu cele personale. sa stie unde sa se limiteze astfel incat sa nu incalce drepturile celorlalti.

 Trag concluzia ca sunt multi care vor de la societate mai mult decat ofera ei. Vor ca societatea sa ii educe, desi ei nu fac nici un efort, vor ca societatea sa le dea hrana, sa ii imbrace, sa ii distreze, desi ei nu  produc, vor ca societatea sa ii imbratiseze permanent pentru simplu fapt ca s-au nascut. Asa ceva nu se poate! 

Plus de asta, judecam termenul de societate ca fiind una nedreapta si nu ne gandim de unde pleaca aceasta nedreptate. dau un exemplu extrem de simplu: Intreb un prieten care sei mbraca intr-un anume fel, sau se poarta intr-un anume fel "ce crezi ca vor spune ceilalti (colegi, prieteni, etc) despre tine?" el raspunde " Nu ma intereseaza ce spun ceilalti si nici parerea ta, eu fac ce-mi place"  Sunt perfect de acord cu acest rapuns, insa, acest raspuns inseamna ca el nu tine cont de societate si de asteptarile ei. Atunci eu intreb, in general, cine esti tu sa nu iti pese de asteptarile soceiatii, dar ai pretentia ca socieatatii sa ii peste de asteptarile tale!?. Si tot mai multi o spun "Nu ma intereseaza parerea ta/celorlalti". daca societatea raspunde la fel este condamnabil in viziunea lor. 

        Alt aspect care as putea sa il exemplific in mii si mii de feluri. Intodeauna ii acuzam pe cei care ne conduc ca fura, sunt hoti, corupti, nu neg asta! dar ma intreb daca noi suntem altfel. Ne deranjeaza ca persoana X parlamentar, a facut un contract cu persoana Y fiind-ui ruda acelui parlamentar, sau altii. Stiu ca se intampla astea. Insa... nu este un fenomen care se petrece doar pentru ca este parlamentar sau in conducerea tarii, ci pentru ca este om si face parte din societatea din care si noi facem parte.  Deci el este oglinda noastra. Sa exemplific: Am lucrat in vaste domenii si am vazut cum oamenii din jurul meu intodeuna prin prisma postului pe care il detineau intr-o companie, se foloseau de avantajele psotului spre a isi ajuta apropiatii, familia, prietenii. Deasemenea pana si vanzatorul de la butic mai vinde o sticla de apa fara sa faca bon si baga banul  in buzunar. si ala de la birou mai pleaca cu cate un top de hartie acasa, o consumabila, etc. si medicul isi baga in fata cunostintele si nu le taxeaza cf listei, si taximetristii folosesc masina companiei in interes personal sau extrataxeaza fara bon, si benzinarul fura benzina, si patronii afacerilor prin contabilitatea lor fac inregistrari fictive care sa evidentieze un profit mai mic si taxe de plata mai mici catre stat. si pot continua la nesfarsit.

Ceea ce vreau eu sa subliniez este ca noi condamnam ceea ce si noi facem. Chiar daca noi facem la o scala mai mica, ca atat ne permitem, asta nu inseamna ca nu facem ca ei. 

Atrag atentia ca nimic nu se va schimba in aceasta societate daca nu suntem capabili sa ne schimbam pe noi, azi unul, maine altul, si tot asa, vom deveni o societate mai buna, iar cei care ne conduc nu se vor mai regasi ca imagine a oglinzii noastre si evident ca nu vor putea rezista presiunii.

      1. Avem pretentia ca societatea sa se muleze pe nevoile noastre fara ca noi sa ne mulam pe nevoile societatii!

      2.  Si noi facem "combinatii" adecvate nivelului/statutului social la care ne aflam.

      3.  Daca iti pasa de feedback-ul societatii nu inseamna ca nu poti fi sau ca nu esti original

      4. Oericare dintre noi care vom urca pe ierarhia puterii si a succesului avem tendinta de a da mai mult apropiatilor si apoi celorlalti.(daca nu este asa, vreau sa stiu care sunt aia, sa ii punem maine la conducerea tarii :)))  )

      5.  Daca nu iti pasa de societate, inseamna ca nu ai nevoie de ea, esti solitar cu tine insuti si atunci ar trebui sa taci.

P.S: Sper ca nu am deranjat prea tare conceptiile multor destepti ;)

La o cafea cu mine insumi!

     Astazi in timp ce serveam cafeaua de dimineata, si in urma unor mici incidente in relatia mea cu unele persoane ma gandeam a mia oara daca as putea defini vreodata structura morala a omului care, consider eu, ar trebui sa fie strans armonizata cu echilibrul rational-sentimental cat si energetic. Constat ca de fiecare data ca nu sunt singurul om care are unele dezechilibre, unii fiind insa foarte dezechilibrati. Obisnuiesc de regula, fata de acele persoane care le cunosc si ma cunosc de mult timp, sa imi justific deciziile si faptele, deoarece mi se pare cel mai de cuviinta(asta doar in cazul in care nu am ceva cu acea pers.). Discutand cu persoana cu care sunt in relatie de zile, si care sustine ca ma iubeste. primesc de multe ori la unele intrebari urmatorul raspus " este viata mea si fac ce vreau cu ea" "ca asa vreau eu" e.t.c. Sincer sa fiu, mi se intampla si mie sa dau astfel de raspunsuri, dar ma repet, asupra persoanelor fata de care am oarece aversiuni sau imi sunt indiferente. Eu stiu insa ca nu ii sunt indiferent ca persoana, si atunci ma intreb de ce, totusi aceste raspunsuri? Ma gandeam ca ar fi vorba de indiferente de moment..hmm.. cam dese.. deci exclus. Apoi am incercat sa gasesc un raspuns, stand de vorba cu mine la o cafea, analizandu-ma pe mine, si intr-un final mi-a venit un raspuns la intrebare. De ce dam astfel de raspunsuri uneori si acelor persoane la care tinem? Pentru ca acest raspuns nu este doar unul setat de indiferenta, ci si de incapacitatea noastra ne a ne justifica unele gesturi, atitudine, fapte. Deci in concluzie, am scris aceasta nota, pentru a va face si pe voi sa intelegeti faptul ca, atunci cand primiti un astfel de raspuns din partea unei persoane care stiti ca tine la voi, sau ca va este prieten/a, nu este pentru ca ii sunteti indiferenti, ci pentru ca pe moment este incapabil/a sa justifice atitudinea sau faptele pe care voi le reprosati.  De regula, dupa un astfel de lucru, persoana respectiva vine cu scuze si justificari :)