Cine sunt eu?

    Intodeauna ne dorim sa cunoastem pe cel de langa noi, de a cunoaste intreaga lume. Insa a cunoaste intreaga lume nu este nimic in comapartie cu a iti cunoaste propia-ti fiinta, propiul mister, propiul EU.
    De multe ori, trebuie sa recunosc, si eu imi doresc sa cunosc mai mult intreaga lume decat pe mine, intrebandu-ma de ce, mi-am dat seama ca nu am destul curaj de a patrunde in interiorul meu. Intodeauna am incercat sa ma cunosc prin prisma altora. Am tinut intodeuna cont de ceea ce mi-au spus ceilalti, de ce imagine cream in jurul meu, si chiar daca nu eram EU, ma identificam total cu acestea, si sustineam in propia-mi fata ca ma cunosc destul de bine. Sincer, incerc sa analizez de ce caracterul uman este atat de slab in fata propiei fiinte, de ce niciodata, sau poate in prea putine randuri, nu ne analizam pe noi, ci cautam sa analizam si sa fim analizati pentru a ne descoperi. Cunoastem, analizam si comparam, insa ce anume comparam? Fiecare individ este unic, cum oare sa comparam niste fiinte unice!? Nu stiu nici in ziua de azi, si asta ma doare cel mai tare, cine sunt eu, ce scop am aici, si ce anume imi doresc cu adevarat. Nu stiu decat ce-mi spun altii, sunt: “nobil, cu bun simt, nesimtit, frumos, urat, bun, ingaduitor, rau, intolerant, cald, rece,.. si as putea sa includ aici toate cuvintele existente in dictionar ce fac referire la o caracterizare. Si de fapt cine sunt? Eu nu simt decat ca viata mea este asemenea unui rau, unei ape care curge, o miscare continua ce se indreapta catre marele Ocean,. Nu ma consider ceva static, asta tine de materie,si pana nici materia nu este statica, insa eu sunt mai presus de materie,la fel si voi. Nu cred ca ma pot defini in vreun fel.
    Atatea vieti, atatea caractere, si nimeni la fel. Nu suntem egali insa nimeni nu este superior sau inferior. Suntem unici. Fiecare are in oarecare masura ceva bun, si ceva rau in el, nimeni acelasi lucru si nimeni la fel.