sâmbătă, 9 aprilie 2011

Materialisti vs profitori.

    De multe ori, oamenii, indeosebi prietenii afirma in anumite momente despre cei de langa ei ca sunt materialisti sau ca sunt profitori. Perfect de acord in toate situatiile. Dar sa vedem ce este gresit in asta.
Incep prin a etala in prima parte definitiile profitului si ale materialismului.

Profitul – reprezinta un folos material sau spiritual pentru cineva, un avantaj, un castig, un beneficiu si as mai spune eu.. o stare de bine.

Materialism – despre un adept al materialului, un om preocupat de foloase materiale, de castig. Deci practic, materialismul este insusi un fel de profit, dar nu in totalitate.
    M-am gandit sa scriu aceste randuri, deoarece, prin definitiile de mai sus, constat ca, aproape toti suntem materialisti si profitori. De ce spun asta?
          1. Atunci cand suntem cu cineva, profitam de acest lucru, deoarece ne da o stare de bine, deoarece ne simtitm minunat cand ne strange in brate, deoarece ne simtitm excelent cand ne vorbeste, deoarece ne simtim in siguranta.. si multe altele.. Asta include atat partea profitului emotional sau spiritual(stare de spirit mai buna, nu neaparat la modul religios) cat si material. 
           Deoarece nimic din cele de mai sus nu s-ar intampla fara prezenta persoanei ca materie, nimic nu ar fi la fel de intens ca atunci cand te imbratiseaza, ca atunci cand iti vorbeste, ca atunci cand o privesti( pe el/ea ca materie)
        2. Pentru ca suntem antrenati si invatati sa traim intr-o societate, toti avem nevoie de lucruri materiale, spiritual si emotionale, care sa faicliteze si sa simplifice , la modul pozitiv, existenta noastra. La bazele unei afaceri stau castigurile materiale, acestea se numesc PROFIT, la bazele unei organizatii stau atat castigurile materiale, cat si cele culturale, spirituale.. care la randul lor se numesc PROFIT. La bazele oricarui stat, stau castigurile si foloasele materiale, culturale si spirituale care la randul lor se numesc tot PROFIT. Aceste lucruri sunt menite sa contribuie la dezvoltarea societatii, a entitatii individuale sau sociale, si la bunastarea si comfortul existential, inlcuzand toate laturile materiale specificie.
        3. Care este scopul pentru care ne angajam sa lucram pentru cineva?
   Deci enumerand cele de mai sus, concluzia este ca, majoritatea suntem materialisti, si TOTI urmarim profitul(asa cum este el definit). Si un calugar are nevoie de o chilie(materie) si urmareste un profit(spiritual).  Iubirea la randul ei urmareste aceste lucruri. Da, stiu ca suna ciudat pentru voi, dar ganditi-va. V-ati intrebat vreodata de ce va iubeste celalalt? Daca ati pus aceasta intrebare, cei care doresc sa eschiveze de latura si interesul material si de a afirma ca are oarece profit de pe urma voasatra, va raspunde “nu stiu” sau “ pentru simplu fapt ca esti” . La primul rapsuns intradevar se eschiveaza in continuare, dar NU, NU exista a iubi fara a sti de ce!”. La al doile-a raspuns subliniaza latura materiala, cat poate, si cea spirituala “ FAPTUL CA ESTI” faptul ca esti inseamna ca existi, a exista inseamna a putea fi definit intrucumva material(vorbele sunt latura a materialitatii). Am spus ca Iubirea urmareste la randul ei aceste lucruri, dar nu doar atat. Iubirea nu urmareste doar sa capete, ci sa si ofere. Sa ofere din tot ceea ce capata, sa valorifice ceea ce asimileaza si sa ofere mai departe. Iubirea ajuta atat spre progresul material cat si cel spiritual. Evident ca pentru progresul material este nevoie de a implica si ratiunea.
   Suntem materialisti de cand ne nastem, si totul este un schimb, un schimb ce greu poate fi valorificat uneori. Cand ne nastem avem nevoie de aer, profitam de el, avem nevoie de lapte, suntem materialisti.
   Aud des replicile “ma iubesti de nevoie” “ma iubesti pentru ca te ajut” “ ma iubesti pentru ceea ce am”. Hai sa fim seriosi, si sa recunoastem. Cati dintre noi nu facem acest lucru? Eu sunt fericit ca cineva sa ma iubeasca pentru ceea ce am, pentru ceea ce sunt, pentru ca pot sa ajut, pentru ca celalalt are nevoie de mine iar eu ii pot satisface nevoile. Pentru mine asta este un mod de a iubi! Sa fac tot ce imi sta in putere pentru binele persoanei de langa mine, atat moral, spiritual, cat si material. Sa o ajut sa progreseze, sa obtina profit si sa aibe un echilibru spiritual-material. De ce sa imi pun zece mii de probleme? De ce sa ma gandesc ca persoana respectica profita de mine? De ce sa nu actionez daca pot? Au profitat multe persoane de mine, dar eu nu le acuz, si nici nu regret. Doar ma bucur ca la un moment dat al vietii lor, am fost in centrul atentiei, si am contribuit la dezvoltarea lor. Exista o vorba, “iubirea trebuie sa fie neconditionata” dar asta nu inseamna a fi lipsita de interese. Inseamna ca exista puterea de a decide daca tu nu mai iubesti pentru ca celalalt iti cere, ca poti inceta in orice moment sa iubesti fara sa explici in conditii de ce o faci, etc. Oricum, totul in viata este un schimb, dai material, te imbogatesti spiritual, dai spiritual, te imbogatesti material.. si tot asa. Cine vrea sa primeasca exact ceea ce ofera, va fi vesnic nefericit. Accepta ceea ce iti ofera viata, dar ofera celuilalt ceea ce poti!
   Ganditi-va o clipa, ca poate vi se pare aberant ce spun eu despre iubire, ca inlcud acest termen in subiectul discutiei. De ex:
  • Parintii va vor iubii la fel de mult daca nu le oferiti ceva in schimb? 
  • Prietenii va vor oferi la fel de mult daca ati fi altfel decat sunteti acum?
  • Voi, ati iubi la fel de mult pe cineva care nu v-ar mai fi aproape?
  • Seful va va “iubi” la fel daca deveniti neproductiv?  
  • Dumnezeu este perceput ca o entitate binefacatoare, ingerii la fel. Diavolul este perceput ca o entitate raufacatoare, demonii la fel. De ce nu ii puteti iubi pe toti la fel!?!
Sper ca raspunzandu-va la aceste cateva intrebari, sa intelegeti substratul la care fac referire.
Si am cateva sfaturi pentru voi:
Daca puteti ajuta pe cineva va rog sa o faceti fara a avea asteptari de la persoana respectiva( acesta se numeste ajutor autentic) Oferiti mai mult celui care nu cere.
Daca ati ajutat pe cineva, nu ii reprosati ca nu va ajuta la randul lui. Nu intodeauna omul poate face ceea ce simte, si este dur pentru el sa fie condamnat si pentru asta. Tineti intodeauna cont de conditiile acelei personae. Fiti realisti.
Este subanteles ca ajuti pe cineva “neajutorat” sa ai pretentia ca un “neajutorat” sa te ajute este absurd. Asteptati caci viata va va rasplati de la sine mai devreme sau mai tarziu. Sunt sigur ca in viata voastra, ati avut, si aveti parte de moment, in care se intampla unele lucruri neasteptate (negative sau pozitive) Ele nu sunt neasteptate, doar ca noi le asteptam din partea altcuiva si sunt rezultatele faptelor noastre la un anumit punct pe coordonata vietii.
Nu face un lucru din obligatie, daca simti ca nu vrei sau nu trebuie sa il faci.  
  • Atunci cand aveti posibilitatea de ajuta pe cineva, si nu doriti sa o faceti, ganditiva la momentele oportune voua, in care va priit ajutorul cuiva, si ce s-ar fi intamplat daca nu il primea-ti.
  • Daca cineva va pricinuieste vreun rau, nu actionati voi spre a produce rau acelei personae. Lasati sa actioneze legea atractiei. Viata va raspunde(nu tine cont de timp) acelei personae. Daca insa va asumati voi acest lucru, legea atractiei nu va mai interveni asuprta acelei persoane, ci asupra voastra.
    In concluzie, punctul meu de vedere este ca, NU ESTE RAU SA FII MATERIALIST SI PROFITOR. TOTI SUNTEM, SUNTEM OAMENI (MATERIE) SI AVEM NEVOIE DE MATERIE PENTRU EXISTENTA NOASTRA CA OM, conteaza insa masura si latura pentru care folosim aceste interese. Deasemenea nu razbuna un lucru rau ce ti-a fost pricinuit, pentru ca daca intervii tu asupra acelei pers., anulezi interventia vetii, care, va interveni apoi asupra ta!
 
Astept cu mult drag parerile si completarile voastre,
Florin.